Domnişioara de smântână

                                      de NINA CASSIAN

Domnişioara de smîntînă
nu e chiar aşa de bătrînă.
Nouă ani să aibă.Poate
nouă ani şi jumătate.
Şi-i un fel de neam,pe scurt,
cu prinţesa de iaurt.

O zorea cu fusta-albastră,
cea mai -naltă floare-n glastră,
băgă capul pe fereastră:
"Unde-i domnişoaranoastră?"
Un să fie?
Doar se ştie.
Cu oglinda ,nas în nas,
stă de vorbă de vreun ceas:

"Nu-i aşa că sunt frumoasă,
oglinjoara mea?
Am rochiţă de mătase,
oglinjoara mea.
Păr bălai,albaştri ochi,
oglinjoara mea.
Să nu-mi fie de deochi,
oglinjoara mea!"

Domnişoara de smîntînă
orice treabă o amînă.
Nu poate să facă treabă:
cînd se ia mătura-n mână,
mătura din mână-i scapă.
De făraş nu vrea să ştie,
şi nici de bucătărie,
că miroase tare-a ceapă;
iar de teamă că se-nţeapă,
acul nu poate să-l ţie.
"Ah,ah,ah,şi vai,vai vai!
Ah ,mă-nţepi!Şi vai,mă tai!
Nu mai vreau!
Prea e greu!
Of şi au!
Aoleu!
Nu-i aşa c-arăt cam prost,
oglinjoara mea?
Parcă nu sunt cum am fost,
oglinjoara mea.
Buclele mi sau lăsat,
oglinjoara mea.
Prea am mult de învăţat,
oglinjoara mea!
Ah,ah,ah,văleu,văleu,
of-şi interjicţii!
Totul e atît de greu
şi am atît de multe lecţii"!

Domnişoara de smîntînă
nu e chiar aşa de bătrînă,
dar se teme 
de-orice vreme.
Foarte rar o vezi pe-afară.
Cînd e timp de primăvară,
adierea-nmireasmată.
Vara,iar,că e prea cald,
tocu-i intră în asfalt.
Toamna,iarăş,ca pe ploaie
buclele să nu se-nmoaie.
Iarna-brr!să nu-i îngheţe
nasul cîrn,o frumuseţe!
Ploaie,soare,nea sau vînt,
toate-s rele-ntr-un cuvînt!

Domnisoara de smîntînă
plînge-ntreaga săptămînă:
"Nu mai pot de oboseală!
Toată ziua merg la şcoală"

Da-ntr-o zi s-a întîmplat
un lucru neaşteptat.
Tot zoreaua cea albastră,
cea mai-naltă floare-n glastră,
vâră capul pe fereastră:
"Unde-i domnişoara noastră?"

Un să fie?
Nu se ştie.
În odaie,iacă,nu-i.
Nici în baie,iacă,nu-i.
Nici oglinda nu-i în cui.
Unde-i?
Iaca-am să vă spui.

Ieri,cam pe la nouă-poate
pe la nouă jumătate,
Domnişoara de smîntînă,
neam apropiat,pe scurt,
cu prinţesa de iaurt,
a luat oglinda-n mînă
şi sau strecurat frumos
într-un vas de sticlă,gros,
şi-a mai aşezat pe el
şi un fel,de şerveţel,
fir de praf să n-o atingă,
să n-o plouă,să n-o ningă
şi să nu-i ceară ceva
niciodată nimenea;
nici la şcolă să nu meargă,
nici la tablă să nu o şteargă,
nci să cînte-n cor şi nici
să n-ajute celor mici;
mamei,nici atît.Să-şi cruţe,
mult gingaşele-i mînuţe,
să-şi privească în oglindă
mutrişoara suferindă,
vorba ceea,să rămînă
Domnişoara de smîntînă.

Dar s-a întîmplat aşa:
mîţa moale şi tărcată
a dat buzna peste ea
şi-a mîncat-o-toată,toată!

...Nu mă credeţi?Nu-i nimic.
Întrebaţi-l pe pisic.